2 dileme de tip telenova circula de multa vreme pe lista noastra interna de discutii:
1. Ce este training-ul: arta si talent versus munca si experienta in domeniul in care se ofera instruire?
2. De ce vine lumea la training: din cauza trainerului sau a continutului propriu-zis?
Pentru mine raspunsurile sunt evidente.
1. Arta nu tine de foame. Ca artist ai succes in general dupa ce mori. Putini te apreciaza cand esti in viata.
De ce nu sunt lucrurile la fel de clare pentru toti? Din cauza ca atunci cand vine vorba de dezvoltare personala, totul este permis. In general discutam despre cum putem deveni mai buni, mai rabdatori, mai generosi cu noi insine si / sau cu cei din jur.
Mi-e greu sa vad un anagajator intreg la cap care sa plateasca asa ceva pentru angajati. Cu aceiasi bani ar putea cumpera un weekend la o statiune de tratament unde angajatii pot face bai cu namol si impachetari cu parafina!
Din ce am vazut eu pana acum (nu suficient, evident) de la o anumita varsta oamenii nu se schimba decat in prezenta unor stimulti extrem de puterni. Un training din pacate nu face parte din aceasta categorie.
2. Raspunsul este: Ambele! Ar trebui sa ne ducem la un training pentru ca suntem interesati de tema abordata. Din multitudinea de oferte, ar trebui sa alegem cursul sustinut de persoana cea mai credibila.
Ce inseamna credibil? In training, daca ai avut succes cu un training de leadership, nu inseamna neaparat ca poti livra un training privind cadrul general de acordare de credite pentru IMM-uri. Cu alte cuvinte, un succes nu te face credibil in mai multe zone de activitate.
OK. Cum sta treaba practic? Piata este in formare, nu exista etaloane clare de comparatie, mai ales in segmentul persoane fizice. Din cauza asta in aceasta zona avem multi artisti care ajung celebrii datorita aplauzelor unui public care nu prea stie ce sa se astepte de la un training.
Sa fie vorba de o piesa de teatru interactiva? O discutie libera presarata cu mult umor? O ocazia sa ne intalnim si sa functionam ca un grup de suport care are ca diviza “De maine nu am sa ma mai las calcat in picioare!”?
Inchei intr-un mod optimist. Nu va ingrijorati! Discutiile acestea, la un nivel un pic mai avansat insa, circulau pe TrainingZONE UK prin 2005. Pun pariu ca inca mai sunt baieti care isi pun intrebarile astea si azi si la ei!
Hai ca nu suntem asa de departe!
Erata: Bunul meu prieten Catalin imi spune ca punctul 2 este insuficient tratat. Lumea se mai duce la training si pentru ca este obligata de sef.
Iertare banchere, am trecut la PS erata!
