Poezie de sala de conferinta

2 dileme de tip telenova circula de multa vreme pe lista noastra interna de discutii:

1. Ce este training-ul: arta si talent versus munca si experienta in domeniul in care se ofera instruire?

2. De ce vine lumea la training: din cauza trainerului sau a continutului propriu-zis?

Pentru mine raspunsurile sunt evidente.

1. Arta nu tine de foame. Ca artist ai succes in general dupa ce mori. Putini te apreciaza cand esti in viata.

De ce nu sunt lucrurile la fel de clare pentru toti? Din cauza ca atunci cand vine vorba de dezvoltare personala, totul este permis. In general discutam despre cum putem deveni mai buni, mai rabdatori, mai generosi cu noi insine si / sau cu cei din jur.

Mi-e greu sa vad un anagajator intreg la cap care sa plateasca asa ceva pentru angajati. Cu aceiasi bani ar putea cumpera un weekend la o statiune de tratament unde angajatii pot face bai cu namol si impachetari cu parafina!

Din ce am vazut eu pana acum (nu suficient, evident) de la o anumita varsta oamenii nu se schimba decat in prezenta unor stimulti extrem de puterni. Un training din pacate nu face parte din aceasta categorie.

2. Raspunsul este: Ambele! Ar trebui sa ne ducem la un training pentru ca suntem interesati de tema abordata. Din multitudinea de oferte, ar trebui sa alegem cursul sustinut de persoana cea mai credibila.

Ce inseamna credibil? In training, daca ai avut succes cu un training de leadership, nu inseamna neaparat ca poti livra un training privind cadrul general de acordare de credite pentru IMM-uri. Cu alte cuvinte, un succes nu te face credibil in mai multe zone de activitate.

OK. Cum sta treaba practic? Piata este in formare, nu exista etaloane clare de comparatie, mai ales in segmentul persoane fizice. Din cauza asta in aceasta zona avem multi artisti care ajung celebrii datorita aplauzelor unui public care nu prea stie ce sa se astepte de la un training.

Sa fie vorba de o piesa de teatru interactiva? O discutie libera presarata cu mult umor? O ocazia sa ne intalnim si sa functionam ca un grup de suport care are ca diviza “De maine nu am sa ma mai las calcat in picioare!”?

Inchei intr-un mod optimist. Nu va ingrijorati! Discutiile acestea, la un nivel un pic mai avansat insa, circulau pe TrainingZONE UK prin 2005. Pun pariu ca inca mai sunt baieti care isi pun intrebarile astea si azi si la ei!

Hai ca nu suntem asa de departe!

Erata: Bunul meu prieten Catalin imi spune ca punctul 2 este insuficient tratat. Lumea se mai duce la training si pentru ca este obligata de sef.

Iertare banchere, am trecut la PS erata!

ROI pe intelesul meu

Incepand cu 2006 am scris cateva articole si blog-uri despre ROI = Return Of Investment. La conferinta Business Edu din 2006 am vorbit chiar de instrumente de determinare ROI in programele de team building organizate de Team Factory

Multi au luat notite si la final au pus o intrebare perinenta. Suna frumos in teorie, dar cum facem noi asta practic? Am dat atunci un raspuns laconic, din cauza ca timpul deja imi expirase: “este greu de determinat ROI din programele de formare profesionala sau resurse umane in companiile din Romania din simplu motiv ca departamentul de RU nu prea stie exact care este nivelul de competente profesionale din prezent”.

Am iesit din sala cu sentimentul ca nu am reusit sa conving si / sau sa ma fac inteles.

Timpul a trecut si tot mai multi au inceput sa fie interesati de acest nou concept. Eu am continuat sa scriu (si sa lucrez la asta). Ieri insa (2 noiembrie 2007) a fost prima oara cand am primit un feedback pe aceasta tema in cadrul comentariilor de la blog-ul “ROI from training – studiu de caz”

In mare, acesta suna cam asa: “am inteles gresit conceptul de ROI din training realizat de Paul Kearns, iar cei care va stiu mai multe despre acest subiect in Romania sunt cei de la 4HR, parteneri Phillips ROI Methodology

Din pacate nu am primit argumente in favoarea afirmatiei ca sunt greu de cap.

Mi-am insusit critica insa si am inceput sa citesc sistemul Phillips ROI Methodology trimis de doamna Urania Cremene careia ii multumesc cu aceasta ocazie.

Inainte de a intra in teorie “academica” vreau sa explic babeste care e treaba cu roiul asta. Conceptul de amortizare a investitiei exista de cand se face comert. Un comerciat cumpara un produs cu suma X. Ulterior il vinde cu suma Y.

Intre momentul cumpararii si momentul vanzarii are insa niste costuri (transport, depozitare, distributie, etc). Suma acestor costuri este Z.

Amortizarea investitiei in acest caz este ROI = Y – (X+Z). Nu cred ca e nevoie sa fii geniu ca sa intelegi atata lucru.

Pe cine ajuta ROI-ul din training? Pe traineri.

Cum ajuta ROI-ul pe traineri? Ei bine, cand vine optimizarea costurilor, se cauta tapi ispasitori pentru bani cheltuti “nejustificat”. Departamentul de training este printre favoriti la acest capitol. Este greu de tradus in cifre castigul adus din training (vezi mai jos mai multe explicatii).

Asa ca toti trainerii vor sa rezolve problema, sa devina parteneri in afacere, la fel ca alte departamente unde cifrele se promoveaza tipand: vanzare, client service, productie, etc.

Toti insa in cursa asta uita un lucru esential. Multe dintre training-urile realizate in Romania cad sub incidenta categoriilor “Adauga Valoare” (citeste mai multe in articolul meu “Analiza nevoilor de training”).

Training-ul inseamna ca oferi competente profesionale teoretice si practice. Acestea nu vin insa pe un fond gol. Exista deja in companiei un fond de astfel de competente. In Romania insa nu a stat nimeni sa il evalueze cum trebuie.

Ori nestiind de unde ai plecat intr-o masuratoare relativa, nu ai de unde sa stii unde ajungi. Masuratoarea nu este calibrata.

Departamentul de training, cu complicitatea departamentului de HR (cu care de multe ori se confunda) sare astfel niste etape esentiale.

Dar cu atatia specilialisti pe cap de locuitor, cine mai stie ce si cum e corect?