De mult vroiam sa scriu acest post. Motivatia mea vine din discutiile purtate cu mai multe persoane care lucreaza in recrutare.
In marea majoritatea a cazurilor, in prezent angajarea nu se mai face direct de catre angajator. Acesta apeleaza la intermediari. Unii dintre isi spun head hunters, altii consultati in resurse umane, etc.
De unde pana unde intermedierea aceasta? Din criza de timp, lipsa de experienta, speranta ca o firma specializata de recrutare are acces la o plaja mai larga de resurse umane.
Problema cu acesti intermediari este ca aceleasi persoane trebuie sa recruteze specialisti pentru foarte multe domenii diferite. Ori in aceste conditii existenta unor instrumente adecvate de intervievare pentru fiecare caz in parte devine improbabila.
Cu alte cuvinte, cei care fac recrutarea nu au cum sa inteleaga fiecare fisa de post in parte si nu au cum sa selecteze candidatul ideal pentru posturi extrem de variate.
Evident, nimeni nu admite existenta acestei probleme. Interviul urmareste motivatia si potentialul de adaptate al candidatului. Sunt la moda intrebari de genul:
- “Ce vrei sa realizezi profesional?”
- “Care sunt pasii care crezi ca trebuie urmati pentru a ajunge acolo unde iti doresti?”
- Cliseul “Unde te vezi peste 5 ani?”, etc.
Raspunsuri sincere si de altfel pertinente:
- “Vreau sa am bani sa pot trai decent”
- “Vreau sa am un servici stabil”
nu satisfac mereu.
Sunt mai bune fraze bombastice de genul “Vreau sa fiu primul manager care implementeaza managementul calitatii in companiile din zona dumneavoastra de activitate”.
Seninatatea cu care sunt aruncate pe masa aceste afirmatii si increderea in sine sunt de multe ori secretul unui interviu de succes.
De aceea, un interviu in Romania mi se pare un concurs de miss. La intrebari de genul “Ce iti doresti in viata?” e bine sa raspunzi adecvat:
- “Vreau sa salvez balenele”
- “Vreau sa repar gaura din stratul de ozon”.
Intrebari suplimentare de genul:
- “Unde este gaura din stratul de ozon?”
si
- “Ce este ozonul?”
nu sunt recomandate.
