Prima mea inregimentare intr-o institutie standardizata, care se hraneste cu proceduri de lucru, a fost la 19 ani, cand am lucrat pentru putina vreme la McDonalds in Piata Romana. M-am imbracat dupa standard si am spalat podeaua si am pregatit hamburgeri dupa procedura de lucru recomandata.
Mai tarziu, ca intreprinzator privat (privind in urma, antreprenor mi se pare acum ca suna prea pompos) am incercat sa creez standarde de calitate si proceduri de lucru care sa fie incluse in contractele semnate intre mine si beneficiar. Eu stiam astfel ce am de facut, iar clientii stiau ce platesc.
Ulterior m-am inregimentat intr-o alta institutie, care are proceduri de lucru si despre modul de utilizare al hartiei igienice. Una din atributiile mele este sa revizuiesc periodic standardele care ma privesc direct.
Din cauza celor scrise mai sus privesc institutionalizarea intr-un mod pragmatic, ca pe un rau necesar.
De ce folosim standarde?
- Vrem sa avem servicii / imagine / calitate unitara pe piata, indiferent de zona geografica in care ne aflam. Francizele sunt un exemplu elocvent. Big Mac si Coca Cola originare din SUA, le gasim acum oriunde exista oameni, relativ in aceiasi parametrii calitativi.
- Vrem ca angajatii sa aiba un comportament previzibil, sa stim ce produs iese pe banda rulanta. Taylor a adus teoria, Ford a implementat-o, comunistii au facut-o religie.
Pentru fanii Occidentului: standardele si procedurile de lucru au fost implementate in partea asta de lumea cu mult inaintea baietilor care acum ne dau lectii.
- Vrem sa castigam timp. Odata roata inventata, ea este produsa in serie. Nu mai facem zeci de intalniri care sa duca invariabil la aceleasi concluzii.
- Vrem sa promovam cele mai bune practici, din punctual de vedere al eficientei, al securitatii angajatilor, etc
- Vrem sa avem acelasi tipar de angajati. Aici training-ul este sau poate fi folosit ca standard in resurse umane. Dobandirea unui anumit nivel de competente profesionale (teoretice si / sau practice) aduce angajatul la alt standard de valoare (regasit eventual in salariul de baza).
E normal sa nu ne placa standardele. Standardul si procedura de lucru aproprie omul de masina. Standardele nu trebuie intelese, ele trebuiesc indeplinite.
In compania in care lucrez toti ii injuram pe baietii care au creat standardele, insa le urmam pentru ca de aia suntem platiti. Nici unul dintre noi nu poate insa nega avantajele acestui sistem care se dovedeste eficient.
Cultura organizationala a unei companii tine in primul rand de obiectul sau de activitate.
Exista zone in care disponibilitatea la risc este mica. Eu unul nu mi-as face un vaccin care provine de la o companie careia ii place riscul.
Alte companii investesc foarte mult in linia de ansamblare – Dacia de exemplu – dupa care asteapta profit prin multiplicarea aceluiasi produs – Logan. Prima parte inseamna creativitate si asumarea riscului, a doua este instititutionalizarea organizatiei.
Exista zone care supravietuiesc exclusiv prin specularea unor oportunitati – fondurile de investitii de exemplu. Acolo predomina asumarea riscului.
Toate tipurile de organizatii descrise mai sus au standarde, insa diferite.
