Tinerii muncitori de astazi sunt caraterizati de incredere in sistemul profesional de import.
Eu am sa ucid ignoranta tineretii si am sa aduc imperfectiunea realitatii. In realitate sistemul este departe de a fi perfect. Este imperfect. Voi explica aceasta imperfectiune dpdv al formarii profesionale.
Tinerii au o mai mare capacitate de adaptare si o viteza net superioara de invatare fata de cei trecuti de prima (sau a doua) tinerete. Acesta este atuul lor in fata experientei colegilor care au vazut mai multe. Acest lucru insa ii face sa fie perceputi ca o amenintare de catre cei care au promovat cu greu in timp.
Desi transferul de cunoastere poate avea loc relativ repede, acesta este incetinit de dorinta de puterea a colegilor mai vechi. Cunoasterea este putere si ea nu este instrainata foarte usor. Exemplu clasic care arata ca aceasta atitudine este veche este zicala “Meseria se fura, nu se invata!”. Nu v-ati gandit niciodata la asta, nu?
Managementul superior incurajeaza transferul de cunostere. Angajeaza specialisti care sa faciliteze procesul. Organizeaza training-uri si creaza LMS-uri ambitioase (Learning Management System).
Insa in companiile mari padurea nu se vede de copaci. Lantul ierahic este foarte lung si acest lucru duce la incurajarea autonomiei locala (evident in conditiile respectarii standardelor si procedurilor de lucru). Toate acestea fac ca pulsul noilor angajati sa fie foarte greu de luat.
Chiar si o data formati adecvat profesional, noii angajati sunt greu de urmarit la lucru. Este greu de masurat cum managerii directi faciliteaza transferul de cunostiinte in activitatile de zi cu zi.
Ca tanar esti imbibat cu ultimele teorii, softuri si proceduri de lucru si parasutat ulterior intr-o noua echipa in care esti cel mai lipsit de experienta.
Acolo lucrurile insa se fac dupa tiparele clasice si tu, pustiul nou intrat pe teren, trebuie sa joci cum vor jucatorii mai experimentati.
Respectul se castiga in timp. Prea multa creativitate si initiativa strica la inceput. Ochii noi al proaspatului angajat nu sunt de incredere chiar atunci cand vad foarte bine. Efortul trebuie concentrat pe integrarea in echipa si asimilarea manierei de lucru a colegilor.
Abia cand esti acceptat ca membru cu drepturi depline in echipa vocea ta va fi ascultata. Abia atunci incepi sa fi apreciat la adevarata ta valoare.
Teoria suna bine. In practica insa lucrurile stau cam asa:
Managerii sunt promovati de multe ori pe criterii de vechime. Cunostiintele teoretice si abilitatile practice nu sunt intotdeauna punctul forte al celor care urca scara ierarhica.
Ce faci in aceasta situatie ca manager pentru a evita desconspirarea propriei ignorante? Refuzi dialogul si conduci intr-o maniera despotica, pe principiul ordinele se executa, nu se discuta.
Masca liderului coercitiv ascunde de multe ori lipsa de cunoastere a unor lucruri ce in mod normal ar trebui transmise / discutate cu subalternii. Este de asemenea o maniera eficienta de a incetini progresul tuturor. Adica este un scut care te apara in lupta pastrarii propriului scaun.
Vestea buna este ca anomaliile acestea se diminueaza de o piata in care jucatorii trebuie sa fie tot mai competitivi pentru a ramane in joc.
Hai liberare!
septembrie 13, 2008 la 8:03 am
M-am gandit si eu la lucrul acesta de curand. Nu lucrez intr-o companie, insa coordonez un proiect si colaborez cu altele. Mi-a fost foarte greu sa vad cum altcineva face ceea ce eu obisnuiam sa fac. De exemplu, la unul dintre proiectele la care lucrez sarcinile mele de coordonare a unei echipe au fost preluate de o persoana mai tanara. A fost foarte neplacut cu toate ca stiam ca se intampla cel mai bun lucru si pentru mine si ca asta ma impinge la o noua etapa de evolutie. Pentru ca-mi dau seama de acest fenomen din timp (si eu sunt pretty young
) incerc sa-i fac fata cat mai bine, astfel incat sa ajung sa sprijin activitatea celor mai mici si ei sa ma ajute in planurile mele ulterioare. Numai bine!