Just in case or just in time?

Am depasit 2 saptamani de training in postura de cursant. La sfarsit, inainte de examen, am avut o masa rotunda cu managerii in care ne-am spus pasurile.

(Da, am avut examen! Fiind vorba de training tehnic care are ca rezultat deprinderea unor cunostiinte teoretice si practice, procesul de invatare este validat printr-un test).

Printre barosani a fost si Hong, managerului centrului de training din Oslo (si managerul meu de anul trecut). Ne-a tinut un discurs despre importanta masurarii profitului adus de training. Ca orice afacere, formarea profesionala inseamna o investitie de la care ne asteptam sa avem profit ulterior.

Discursul a continuat cu prezentarea modelului Paul Kearns adaptat la centru nostru de training.

Dupa ce am trecut in revista cele 5 nivele ale evaluarii training-ului folosite, participantii la intalnire au fost invitati sa constientizeze faptul ca trebuie sa transforme cunoasterea dobandita in bani pentru companie.

Cuvintele care m-au lovit in moalele capului au fost: “Training is NOT just in case, it is just on time!”. Acest lucru aplicat la noi, niste bieti ingineri seismici, insemna ca nu am fost formati preventiv, ci sa sa aplicam imediat tot ce am fost invatati. Numai asa putem aduce profit in companie!

O alta idee din discurs care cred ca merita amintita a fost ca training-ul trebuie folosit ca instrument de standardizare a cunoasterii angajatilor, implicit la crearea unor standarde. Adica pentru a promova de pe pozitia X pe pozitia Y, un angajat trebuie sa treaca de examenul Z.

Hai sa vedem cati traineri gandesc asa in Romania. Mai mult. Cati manageri de resurse umane gandesc asta in Romania? Cati dintre cei care finanteaza programe de training costisitoare gandesc asa?

Sunt intrebari retorice, nu va inghesuiti sa raspundeti!

Nu vrei sa citesti acest post (training online)

Hai sa iti livrez un training online de dezvoltare personala.

Vreau sa te gandesti pentru 3 minute la tine, la ceea ce ai realizat pana acum.

Pauza 3 minute.

Vreau acum sa vizualizezi experientele traite de tine (profesionale si personale).

Pauza 2 minute.

La final vreau sa te gandesti la modul in care aceste experiente ii pot influenta pe ceilalti. Vreau sa te gandesti la modul in care tu poti schimba viata altor oameni.

Pauza 1 minut.

Concluzii de final:

Orice experienta conteaza. Nu esti singurul care simte un anumit lucru. Nu esti singurul caruia i-a fost greu candva. Sunt multi ca tine, mult mai multi decat iti inchipui.

Tu poti sa schimbi viata altor persoane impartasindu-le experientele tale. Tu poti fi trainer pentru multi care sunt acum in situatii similare pe care tu le-ai depasit candva.

Suna bine pentru o sesiune de seara, cand lumea este predispusa la introspectie si planificare, nu-i asa?

OK, gata cu bla, bla-ul. Te-am facut din nou din vorbe, nu?

Drama mea este ca in loc sa tin acest discurs altora, imi pun mie aceste intrebari. Tot eu sunt cel care cauta raspunsurile.

Ma uit in urma si nu gasesc nimic demn de a tine altora lectii.

Pauza 3 secunde.

Experintele mele personale sunt rezultatul cumulat al conjuncturii, al arbitrarului, a personalitatii si a dorintelor mele. Ele apartin trecutului. In prezent nu sunt relevante pentru alte persoane. Pentru ca fiecare individ are propriul drum in viata, ceea ce a mers pentru mine nu inseamna ca va merge si pentru altii.

Pauza 2 secunde.

Eu nu pot schimba viata altor persoane. Experientele mele sunt numai ale mele. Opiniile mele au o tenta puternic personala si insist sa fie tratate ca atare. Ele nu sunt tautologii.

Pauza 1 secunda.

Tu ce raspunsuri ai da la intrebarile de mai sus daca in loc de trainer de dezvoltare persoanala ai fi doar un simplu cursant?

In realitate …

Tinerii muncitori de astazi sunt caraterizati de incredere in sistemul profesional de import.

Eu am sa ucid ignoranta tineretii si am sa aduc imperfectiunea realitatii. In realitate sistemul este departe de a fi perfect. Este imperfect. Voi explica aceasta imperfectiune dpdv al formarii profesionale.

Tinerii au o mai mare capacitate de adaptare si o viteza net superioara de invatare fata de cei trecuti de prima (sau a doua) tinerete. Acesta este atuul lor in fata experientei colegilor care au vazut mai multe. Acest lucru insa ii face sa fie perceputi ca o amenintare de catre cei care au promovat cu greu in timp.

Desi transferul de cunoastere poate avea loc relativ repede, acesta este incetinit de dorinta de puterea a colegilor mai vechi. Cunoasterea este putere si ea nu este instrainata foarte usor. Exemplu clasic care arata ca aceasta atitudine este veche este zicala “Meseria se fura, nu se invata!”. Nu v-ati gandit niciodata la asta, nu?

Managementul superior incurajeaza transferul de cunostere. Angajeaza specialisti care sa faciliteze procesul. Organizeaza training-uri si creaza LMS-uri ambitioase (Learning Management System).

Insa in companiile mari padurea nu se vede de copaci. Lantul ierahic este foarte lung si acest lucru duce la incurajarea autonomiei locala (evident in conditiile respectarii standardelor si procedurilor de lucru). Toate acestea fac ca pulsul noilor angajati sa fie foarte greu de luat.

Chiar si o data formati adecvat profesional, noii angajati sunt greu de urmarit la lucru. Este greu de masurat cum managerii directi faciliteaza transferul de cunostiinte in activitatile de zi cu zi.

Ca tanar esti imbibat cu ultimele teorii, softuri si proceduri de lucru si parasutat ulterior intr-o noua echipa in care esti cel mai lipsit de experienta.

Acolo lucrurile insa se fac dupa tiparele clasice si tu, pustiul nou intrat pe teren, trebuie sa joci cum vor jucatorii mai experimentati.

Respectul se castiga in timp. Prea multa creativitate si initiativa strica la inceput. Ochii noi al proaspatului angajat nu sunt de incredere chiar atunci cand vad foarte bine. Efortul trebuie concentrat pe integrarea in echipa si asimilarea manierei de lucru a colegilor.

Abia cand esti acceptat ca membru cu drepturi depline in echipa vocea ta va fi ascultata. Abia atunci incepi sa fi apreciat la adevarata ta valoare.

Teoria suna bine. In practica insa lucrurile stau cam asa: